Accesibilitatea digitală presupune ca un site web să fie posibil de accesat și utilizat de oricine, inclusiv de persoanele cu anumite probleme medicale sau dizabilități (probleme de vedere sau imposibilitatea de a distinge între două culori, ca exemplu). Așa cum în viața reală/fizică la construirea unei intrări într-o clădire este prevăzută și o rampă pentru persoanele în scaun cu rotile, în mod similar un site web accesibil trebuie conceput astfel încât oricine, indiferent de abilitățile sau limitările lor, să poată accesa informațiile și să navigheze pe site.

Într-o societate care se dorește incluzivă, în care fiecare individ, indiferent de abilitățile sale, poate accesa și beneficia de resursele disponibile online, este esențial să luăm în calcul principiile și tehnicile de accesibilitate chiar de la proiectarea unui site web. Aceste tehnici și principii completează experiența utilizatorului și fac parte din UX/UI design. Dintre acestea enumerăm:

• Text lizibil – utilizarea unei familii de fonturi și a unor dimensiuni adecvate pentru ca textul să fie ușor de parcurs și citit, fără a obosi ochiul cititorului. Suplimentar, pentru articole de blog mai lungi se recomandă și integrarea unui toolbar în apropierea titlului prin care fontul se poate mări sau micșora dintr-un buton/click.
• Text clar, ușor de înțeles – folosirea unui limbaj simplu și a formulărilor clare, evitându-se expresiile complexe sau jargonul, pentru cei cu dificultăți de învățare sau cei care nu sunt vorbitori nativi ai limbii site-ului.
• Descrieri contextuale pentru imagini (alt text) – ajută persoanele nevăzătoare să înțeleagă ce este reprezentat în imagini folosind cititoare de ecran (asistenți pentru accesibilitate).
• Contrast ridicat între text și fundal – ajută persoanele cu o vedere slabă să citească textul mai ușor. Prin alegerea unei palete adecvate de culori pentru site, acest contrast este asigurat implicit, iar site-ul nu este obositor pentru utilizatori.
• Evitarea conținutului care poate provoca convulsii – elementele de design care clipesc sau care se schimbă rapid, trecerea de la tonalități închise la tonalități deschise de culoare, care pot provoca convulsii la persoanele cu epilepsie fotosensibilă.
• Timp suficient pentru citire și utilizare – acolo unde sunt active timere sau conținut care se schimbă automat (spre exemplu slidere), trebuie avut în vedere ca utilizatorii să aibă suficient timp să citească și să interacționeze cu conținutul.
• Navigație consistentă – menținerea unei structuri a meniului și a paginilor consistentă pe tot parcursul site-ului, astfel încât utilizatorii să nu fie confuzi atunci când se deplasează de la o pagină la alta.
• Subtitrări pentru conținutul audio și video – esențiale pentru persoanele cu deficiențe de auz, precum și utile în locuri zgomotoase sau în situații în care nu se poate folosi sunetul.

Istoricul accesibilității web

Accesibilitatea web nu este un concept nou, ci a apărut de multă vreme. World Wide Web Consortium (W3C) a dezvoltat încă din anul 1999 Web Content Accessibility Guidelines (WCAG), un set de reguli și bune practici generale care au jucat un rol crucial în sensibilizarea cu privire la importanța accesibilității web.

Odată cu apariția conceptului WEB 2.0, W3C a publicat (2008) versiunea WCAG 2.0 a ghidului. Această versiune a fost un pas major înainte, deoarece a fost mai orientată spre tehnologie și mai ușor de aplicat internațional, ghidul fiind structurat în jurul a patru principii fundamentale (perceptibil, operabil, intelegibil și robust), fiecare având criterii de conformitate specifice, care erau evaluate în funcție de trei niveluri de conformitate: A, AA și AAA.

Ulterior, în anul 2018, W3C a lansat WCAG 2.1, care este valabil și astăzi. Această actualizare a inclus noi recomandări pentru a îmbunătăți accesibilitatea pentru persoanele cu deficiențe de vedere, auditive, de vorbire, cognitive, de limbaj, de învățare și neurologice.

De la trecut la prezent

În paralel cu WCAG 2.1, Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene au adoptat în anul 2019 European Accessibility Act (EAA), un act legislativ care are ca scop îmbunătățirea accesibilității produselor și serviciilor pentru persoanele cu dizabilități, cu impact și în mediul online (accesibilitate web). Actul a fost adoptat pentru a reduce barierele care împiedică accesul complet și eficient al persoanelor cu dizabilități la piața unică a UE.

Statele membre UE au avut termen până în iunie 2022 pentru a transpune actul în legislația națională, iar implementarea acestor legi trebuie asigurată până în iunie 2025. Odată implementat complet, EAA va avea un impact semnificativ asupra accesibilității în UE, oferind persoanelor cu dizabilități un acces mai bun la produsele și serviciile digitale.

Așadar, trecerea de la un ghid de bune practici si proceduri pentru accesibilitatea web la o legislație națională în vigoare este aproape finalizată!

Pe termen lung, EAA are potențialul de a stimula inovația și concurența în industrie, încurajând dezvoltarea de soluții accesibile de care să beneficieze nu doar persoanele cu dizabilități, ci întreaga populație UE. De asemenea, poate ajuta la armonizarea standardelor de accesibilitate la nivel european, făcând mai ușoară comercializarea transfrontalieră a produselor și serviciilor.

Principalele domenii vizate de EAA includ:

• Tehnologia Informației și Comunicațiilor (TIC): EAA stabilește cerințe pentru accesibilitatea serviciilor și produselor TIC, inclusiv hardware și software.
• Servicii Bancare: actul impune ca serviciile bancare, inclusiv bancomatele și serviciile bancare online, să fie accesibile oricui.
• Transporturi: EAA vizează îmbunătățirea accesibilității serviciilor de transport.
• E-commerce: magazinele online și alte servicii de e-commerce trebuie să fie accesibile pentru toți utilizatorii.

Intersecția dintre EAA și WCAG 2.1

EAA și WCAG 2.1 se intersectează și colaborează în promovarea accesibilității digitale. EAA se referă la accesibilitatea la scară largă în cadrul UE și stabilește cerințele legale pentru accesibilitatea produselor și serviciilor. Pe de altă parte, WCAG 2.1 oferă un cadru tehnic și linii directoare specifice pentru realizarea accesibilității digitale, în special în ceea ce privește conținutul web.

Adoptarea EAA necesită ca organizațiile să respecte standardele de accesibilitate, iar WCAG 2.1 servește ca un punct de referință în îndeplinirea acestor cerințe. Prin urmare, pentru a se conforma EAA, multe companii urmăresc să-și alinieze practicile și conținutul web cu principiile și liniile directoare stabilite în WCAG 2.1.

În perioada imediat următoare (anii 2024-2025), European Accessibility Act va influența semnificativ proprietarii de site-uri web din Uniunea Europeană, prin impunerea alinierii la cerințele de accesibilitate web. Acest lucru va afecta în mod direct felul în care site-urile web sunt proiectate și dezvoltate, cu accent pe următoarele aspecte cheie:

1. Conformitate cu WCAG 2.1: Site-urile web vor trebui să fie conforme cu liniile directoare WCAG cel puțin la nivelul AA. Aceasta înseamnă că site-urile web trebuie să fie accesibile și ușor de utilizat pentru toți oamenii, inclusiv pentru cei cu diverse tipuri de dizabilități.
2. Necesitatea revizuirii și actualizării site-urilor web: Proprietarii de site-uri web ar putea fi obligați să revizuiască și să actualizeze anumite aspecte ale site-urilor lor pentru a asigura conformitatea cu noile standarde. Acest lucru poate include îmbunătățirea navigabilității prin tastatură, asigurarea unui contrast adecvat al culorilor, furnizarea de texte alternative pentru imagini și asigurarea compatibilității cu tehnologiile asistive.
3. Costuri de implementare pentru proprietarii de site-uri: Modificările ar putea implica costuri suplimentare pentru proprietarii de site-uri web. Costurile pot varia în funcție de complexitatea site-ului și de amploarea modificărilor necesare pentru a atinge nivelul de accesibilitate cerut. Pentru unele site-uri, aceste ajustări ar putea fi minore și relativ ușor de implementat, în timp ce pentru altele ar putea necesita o revizuire mai amplă și resurse (timp, bani) mai semnificative.
4. Beneficii pe termen lung: Deși există costuri inițiale, conformitatea cu EAA poate aduce beneficii pe termen lung, inclusiv o bază de utilizatori mai mare, îmbunătățirea experienței utilizatorilor și posibile avantaje competitive. Un site web accesibil poate atrage un spectru mai larg de clienți și poate îmbunătăți satisfacția generală a utilizatorilor.
5. Implicații pentru afaceri non-UE: Afacerile care nu sunt situate în UE, dar care vând produse sau servicii în țările UE, vor trebui de asemenea să se conformeze cerințelor de accesibilitate stabilite de EAA.

Concluzii

EAA și WCAG 2.1 reprezintă o inițiativă legislativă și un ghid de practici cheie în promovarea unei societăți digitale mai incluzive. În timp ce EAA stabilește cadrul legislativ necesar pentru a asigura accesibilitatea la nivelul UE, WCAG 2.1 oferă liniile directoare specifice necesare pentru implementarea practică a accesibilității web. Împreună, acestea formează un fundament solid pentru a asigura că tehnologia digitală este accesibilă și utilizabilă de către toți cetățenii, consolidând astfel principiile egalității și incluziunii în era digitală.

În concluzie, EAA va aduce schimbări semnificative pentru proprietarii de site-uri web în UE, cu un accent puternic pe asigurarea accesibilității pentru toți utilizatorii. Deși aceasta poate reprezenta o provocare inițială și poate implica costuri suplimentare, pe termen lung, conformitatea cu EAA este probabil să fie benefică atât pentru utilizatori, cât și pentru afaceri.